Vad luminita de la capatul tunelului si…si mi-e frica..vreau sa ma intorc inapoi..vreau sa fug cat ma tin picioarele..sa imping cu coatele cat mai mult..cu toata puterea mea.. sa fug cat mai repede..dar sunt impietrita..nu pot realiza ce mi se intampla..nu pot constientiza ca am sansa de a fi din nou fericita..de a iubi..de a fi iubita din nou..fac un pas inapoi..sa ma feresc de razele luminii..e intuneric..e mai bine..plang..doare..doare atat de rau..Si nu imi explic de ce..Cine a zis ca e usor cand dai de lumina..de acel “soare” care a catadicsit sa iasa si pe strada ta..se insala..Logic acum..e usor sa te uiti la soare,la lumina..dupa ce ai stat atata timp in intuneric..?Normal ca NU!
Poate cu timpul “ochii” mei se vor obisnui..asta daca voi avea puterea sa raman..si sa nu fug inapoi in intuneric..
So…ai grija ce iti doresti ca s-ar putea sa se indeplineasca..si vei realiza ca nu esti pregatit..