Pentru femeia din tine

Tocmai am citit povestea unei femei, in care sunt convinsa ca va veti regasi multe dintre voi:  - este mama perfecta: se ocupa indeaproape de ingrjirea celor trei copii minunati, de educatia si de divertismetul acestora; este sotia, fiica, nora, colega de birou si prietena perfecta.

Atunci unde este problema? Aceasta apare atunci cand o intrebi ce face pentru ea. Intrebarea ii starneste lacrimi si revolta interioara si, desi incearca sa gaseasca scuze si motive, stie ca femeia din ea sufera.

Fiind femeie, inteleg dorinta si capcana in care intra fiecare dintre noi – si eu m-am daruit cu toata fiinta rolurilor de fiica, prietena, iubita ori atunci cand era vorba de munca. Ceea ce nu inteleg este de ce nu se ia atitudine atunci cand realitatea loveste in fiecare dintre noi si ne lezeaza.

Nu demult am surprins o discutie intre mama mea si o prietena a acesteia. Cea din urma se plangea ca face foarte multe sacrificii pentru familie si pentru cei din jur, iar acestia cer din ce in ce mai mult de la ea si nici macar un “multumesc” nu primeste.

Palma peste fata am primit-o atunci cand mama i-a raspuns cu amaraciune:  ” Dar ce, credeai ca iti vor ridica statuie? Nu se va intampla asta M., nu mai spera in zadar”.

Ironic este ca de fiecare data cand ii propun mamei o pauza pentru rasfat cu masaj, manichiura, pedichiura, coafor&co refuza cu inversunare, pentru ca are treaba, nu sta “de prostii”.

Exista atatea site-uri, articole, atatea metode de informare si noi le reducem la tacere, prin propria indiferenta, alegand in schimb sa ne lamentam. Cine ne opreste, dragelor, sa avem o ora libera, doar pentru noi? Cine ne da peste mana sa nu ne iubim si sa nu ne respectam?

Sunt atatia oameni care spun asta mult mai bine decat mine si, totusi, sunt atat de revoltata ca majoritatea dintre noi aproba, deschizandu-si sufletul pentru cateva momente, dar apoi prefera sa se intoarca inevitabil la rutina care le-a facut prizoniere si le-a rapit vitalitatea.

Suntem orice, mai putin femei. Luptam cu inversunare sa le aratam barbatilor si celor din jur, in general, ca meritam drepturi egale, ca nu suntem inferioare, ca avem coloana vertebrala, ca suntem capabile si uitam esentialul: sa fim femei.

Marturisesc ca eu am o mandrie foarte mare, imi place sa stiu sa fac orice, indiferent ca este vorba de o priza, de ceva la masina ori la centrala care-mi furnizeaza caldura; dar am invatat sa accept si sa ma bucur de ajutorul unui barbat, zambindu-i ca o femeie nepriceputa atunci cand nu reusesc sa-i dau de cap unei defectiuni si sa multumesc. (Intrebati-ma daca acum un an lasam un barbat sa ma ajute, cand faceam pana pe autostrada ori pe un drum uitat  de lume, desi uneori stateam ore intregi pana reuseam sa dau jos roata cu pricina, evident lipsindu-mi forta necesara. :-) )

In concluzie, nu uitati sa va rupeti din cand in cand de problemele cotidiene ca sa va ingrijiti de voi si de sufletul vostru. In acest mod va faceti si pe voi fericite si pe cei dragi voua, pentru ca in mod sigur veti fi mult mai calme, mai iubitoare, mai deschise si cu zambetul pe buze. ;-)

Cu drag, a voastra prietena!

Ganduri bune!

Ganduri fulger: Cum transformi negrul in alb :-)

Ieri am avut multe ganduri negre, survenite in urma unor conflicte cu oameni frustrati, asa incat am simtit nevoia sa transpun in cuvinte tot ce simteam in acele momente. Apoi, am recitit o parte din cele notate – a fost prea mult negativism, asa incat am inchis agenda, suparata pe mine, pentru ca am “cazut”.

Astazi, in schimb, ca sa ma razbun pe ziua irosita, am deschis agenda la pagina cu pricina si am inceput sa trasez linii la fiecare idee negativa si sa ii dau o replica pozitiva si/sau amuzanta. Rezultatul: am zambit mai mult si m-am distrat copios. Ironic, tot ceea ce contracaram astazi din cele scrise in agenda era adevarat.

Sunt zile si zile si este normal sa avem din cand in cand perioade dificile. Important este cum le traversezi. Eu am preferat sa le consum ieri, ca astazi sa fac haz de necaz, apoi sa confirm o realitate si nu o frustrare. Tu ce faci cand ai zile grele si cum le traverezi?

 

Ganduri bune!

Scurt si la obiect!

Ultimele zile au fost adevarate lectii de viata pentru mine. Asa cum ii spuneam unui prieten apropiat, am trait in 3 zile cat nu am trait in 20 si ceva de ani de viata. Ciudat sau nu..cam asa e..Si m-am simtit atat de libera si de puternica..Asta m-a pus pe ganduri: e incredibil cum o reabordare  a “viziunilor” asupra vietii te poate resuscita. Atunci cand ajungi sa nu te mai bucuri de nimic, sa zambesti scurt ori fad, cand fiecare zi sau noapte reprezinta o piatra greu de dus, in mod clar e necesara o revigorare a actiunilor tale!

Nu pot spune ca nu imi este frica de ce se va intampla in viitor, avand in vedere ca incep un nou capitol, dar in aceeasi masura ma bucur si ma rog sa am greutati, sa fac greseli si sa am puterea de  a trece peste acestea cu zambetul pe buze, cu mandrie si mai intelepciune. In aceeasi masura imi doresc sa nu uit de prospetimea pe care o simt in momentul acesta si de puterea pe care am avut-o mereu, fara a realiza acest lucru, de a-mi scrie singura viitorul, soarta, desi trecutul mi-a fost scris de parinti, profesori, iubiti, prieteni si un negativism alimentat de un eu slab.

Toata viata facem greseli de care ne temem si pe care dorim sa le evitam, iar mai tarziu ne pare rau ca nu am facut mai multe! Va trebui sa tin minte aceasta fraza si sa o port mereu in gand, caci greselile (putine) pe care le-am facut au fost din frica sau din urmarea sfaturilor celor din jurul meu, in rest..am facut totul cam ca la carte. In traducere, asta inseamna ca nu am trait deloc- stiti voi sintagma: “frumoasa, desteapta si devreme acasa”? Well..:)

Nu intelegeti gresit..nu incurajez dezmatul :) , doar evadarea repetata in mod responsabil din zona de confort si aventura, temporar;) Rutina este buna, atata timp cat nu devine efectiv un mod de viata si nu  se abuzeaza de ea, la fel ca si aventura. Cred ca moderatia este cuvantul cheie.

Nu mai pot scrie, caci mi-am pierdut hamsterul..deci..am treaba sa mut mobila! :) )

Ganduri bune, dragilor si bucurati-va de voi, de “azi” si de cei care va inconjoara!

P.S. : Nu mai priviti ziua de azi prin prisma esecului de ieri sau a temerilor de maine

Prada sau pradator-ce alegi?

Nu stiu cat timp imi mai trebuie sau ce dovezi pentru a intelege odata pentru totdeauna ca atunci cand esti supus intr-o relatie sau ai o stare de inferioritate, legandu-te prea mult de celalalt pierzi tot..pe el, relatia, stima de sine.. pe tine. Constient sau inconstient, incercam sa il schimbam pe celalalt si sa fim noi cei care preluam controlul asupra relatiei (mai pe romaneste, sa fim cocosul). Sarcina pe care o ai e sa nu-ti fie frica si sa rezisti jocului psihologic, pentru ca da, exista acel joc psihologic pe care il derulam cu totii voluntar sau involuntar. Atunci cand nu iti mai este teama  esti tu, autentic si mai atragator (nu degeaba suntem atrasi de lideri, de cei cu atitudine, plini de incredere, care zambesc mereu si intotdeauna gasesc solutii sa cada in picioare).

Nu te mai ruga de partener sa iesiti, iesi singur(-a) sau cu prietenii, nu te  mai vaita ca nu iti aduce flori-nu o sa il determini in modul asta sa faca acest gest-cumpara-ti singura sau accepta de la altcineva-de ce sa te privezi de o asa bucurie;-)- nu iti mai suna partenerul din 10 in 10 min sa vezi ce face sau sa-l asaltezi cu mesaje-mai ales atunci cand iese fara tine. Fiecare dintre noi avem nevoie de putina libertate, iar daca partenerul este inteligent nu va profita, ci se va bucura de ea. Regula de aur in mod cert este sa nu-i dai impresia ca ai devenit partener “de casa”, crezand ca asa ii confirmi fidelitatea si iubirea ta. Va pleca rapid la vanatoare dupa o noua prada care sa ii ofere provocari, suspans si incitare.

Se hotaraste totusi sa plece? Foarte bine! Ofera-i un buchet cu flori si ureaza-i o viata buna in timp ce te aranjezi sa sarbatoresti! Ti se pare dur? Pai..crezi ca daca ii cazi in genunchi,plangand si implorand sa se intoarca o va face? Hmm..iti spun din experienta mea si a altora ca te inseli.

Esti o persoana deosebita, unica! De ce sa uiti asta? De ce sa te sacrifici? Ai o viata intreaga inainte sa faci asta prin aparitia unui copil sau a surprizelor vietii. Nu incepe de-acum! Si e o diferenta intre a te sacrifica pentru copilul tau si a face acest lucru pentru partener.

Sacrificiul in totalitate iti incheie viata-pentru a te dedica altora, iti omoara relatia-prin supunere, monotonie&co si ii afecteaza grav si pe ceilalti: Care parinti mai pot trai si zambi, atunci cand copilul lor doar sufera, sau ce copil poate rade cu sufletul atunci cand isi vede mama mereu abatuta si fara viata?!

Ar mai fi atatea de spus, dar esentialul a fost subliniat-restul filosofiei te las pe tine sa-l scrii! Sau mai bine..scrie-ti destinul asa cum visai, atunci cand erai copil: naiv, visator, curios si neinfricat, ce nu cunostea bariere!

Ganduri bune!

8 Martie scos din anonimat

Sa nu lasam ziua de 8 Martie in anonimat, din cauza problemelor si a vremii urate de afara. Pentru asta va propun cateva versuri ale lui Benoni Catana.
Bobocel micut de floare
Sa-i spui mamei c-o iubesc
Dar sa-i spui ca sunt ca tine
Si la fel ca tine cresc…
Daca ma deschizi cu forta
Sigur nu vei reusi,
Dumnezeu ma va deschide
Doar cu cheia inimii.

Cute, nu? :-)

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.