06 Apr 2011 3 comentarii
Ma fascineaza timpul care trece si ma sufoca oamenii care ma preseaza. Devin din ce in ce mai obsedata de dezvoltare si perfectiune. Incerc sa invat cat mai multe, sa experimentez, sa meditez si sa ascult.
Ma pierd, ma regasesc, ma pierd, ma simt vinovata si ma regasesc din nou. Am puterea sa revin si energia sa continui acest carusel. Ma opresc din cand in cand si-mi privesc opera (pentru ca viata noastra reprezinta o opera, nu-i asa?). Zambesc multumita, oftez pentru ca adevarata cale buna e nebatatorita (cum altfel?) si reincep sa “sculptez” la propriul destin, indepartand ce e artificial si punand in valoare si continuand finisarea frumosului.
Imi rasfat din cand in cand ego-ul, salut societatea, apoi ma intorc in “atelierul” meu sa-mi continui munca.
Regret ca am inceput abia acum sa “creez”, dar sunt foarte mandra de “rezultat” si uimita in acelasi timp
Tu cum folosesti timpul acesta? Pentru ce? Sau… pentru cine?
Sa nu uitam ca pe 6 aprilie 2012 ne vom dori sa fim in acest moment, sa-l traim din plin si sa-l fructificam!
Iun 02, 2011 @ 12:57:03
Pe 6 aprolie 2012?
Crezi in povesti de astea?
Aug 26, 2011 @ 12:02:32
Asa este: sculptam in fiecare zi la destinul nostru in atelierul vietii
E bine cand te regasesti…
Feb 21, 2012 @ 20:47:39
Iti voi raspunde cu un post pe 6 aprilie. Mai este putin.