Povestea ei e destul de simpla: o pisica neagra, maidaneza, care a incercat pana la un moment dat sa para o aristocrata..sau poate..a ramas asa..incercand sa para..Anyway, toata lumea fugea de ea, nu reusea sa isi gaseasca un stapan, toti se fereau pentru ca era neagra si, spuneau ei, purta ghinion. Surorile ei o detestau pentru ca era diferita si asta, in opinia lor, era ceva rau, de neacceptat. Pana si ea a inceput sa creada cu tarie ca e blestemata.
Si totusi, cutreierand strazile pustii, a gasit intr-o seara un om abatut care, ca si ea, avea nevoie de cineva sa il scoata din intuneric. Asa ca el i-a oferit o casa si ea, la randul ei, un camin. Si a fost bine..o vreme. Isi aduce aminte acum si suspina. Doamne, ce mai torcea fericita la focul din soba, privind ochii fericiti ai stapanului ei. Pe zi ce trecea era mai euforica..atat de vrajita incat credea chiar ca a devenit o aristocrata, ca suratele ei.
Ducandu-se intr-o zi insorita la plimbare a intrat intr-un balci. Erau atatia oameni..atata agitatie..a ramas impietrita..o coplesea tot ce vedea. De frica imbulzelii si a tumultului infernal a intrat in prima incapere iesita in cale. Acolo era o ghicitoare care, vazandu-i frumusetea si puritatea, s-a oferit sa ii citeasca in globul ei de cristal..si a tresarit! Doamne cate lacrimi ii erau destinate micutului suflet, cata suferinta! Plina de compasiune, femeia i-a spus pisicutei ca va mai avea inca un stapan pana isi va gasi fericirea si linistea. Auzind acestea, biata fiinta neagra cu suflet alb s-a cutremurat si a fugit cu ochii in lacrimi acasa, la stapanul ei.
Dar, ca soarta sa ii arate ca nu poate fugi de ea, i-a luat tot ce avea! Pe stapanul ei! Acesta s-a imbolnavit si..si a inceput sa se schimbe, sa tipe la ea, sa o respinga, sa o loveasca, pana cand, in cele din urma, a gonit-o de-acasa.
S-a trezit in mijlocul strazii..era aceeasi strada lunga, pustie, intunecata, friguroasa, amintindu-si ca acolo si-a gasit protectorul..amintindu-si ca, in urma cu ani, suferea si ruga pe cineva..ceva..suprem..divin..sa schimbe totul. Dar acum nu mai ruga! Nu! Acum cerea socoteala! De ce? De ce asa? De ce ea? De ce?
In cele din urma s-a ridicat si a inceput sa cutreiere lumea-n lung si-n lat, sa devina insensibila, pierduta de sine, dar fericita. Fericita pentru ca nu-si mai permitea sa simta. Zgaria, musca pe oricine incerca sa se apropie, isi lovea suratele..
Si mergand zi si noapte prin frig, ploaie si vant, plina de ura si resentimente, a dat peste un om si..a impietrit.
Stia! Stia ca va fi noul ei stapan! Parca il cunostea de-o vesnicie! Stia! Stia si ce se va intampla mai apoi! Era doar un om ce facea parte din destinul ei..din calatoria sufletului ei din ce in ce mai fractionat..din drumul ei spre fericire! Stia ca nu era el ultima alinare, nu erau ochii lui ultimii pe care avea sa-i iubeasca. Dar s-a dus cu el atunci cand a chemat-o! Poate ghicitoarea nu a avut dreptate..Poate va fi bine de data asta! Si a gasit ..fericire…amara..
Suspina! Sta la geam, lingandu-si parca ranile si suspinand odata cu ploaia sub privirea protectoare a lunii! Se apropie..e aproape..Iar vantul ii completeaza gandul, suierand violent si demonic:” … Sfarsitul!”
AlexGabi Spune:
on octombrie 31, 2009 at 7:58 am
Ai un stil ingrozitor de a scrie! Pe viitor ar trebui sa te feresti de astfel de “compuneri”.
luna Spune:
on octombrie 31, 2009 at 9:26 am
Dragul meu, imi pare rau ca te-au inversunat atat de tare cateva randuri,care btw, is povestea ei,a mea..a unora dintre noi.
Asta in 1 rand. Oricum multumesc pt critica, o sa o am in vedere,incercand sa ma perfectionez, nicidecum sa o las balta.
In al 2-lea rand, nu ti-a sters nimeni nimic. Faptul ca nu am nici un comentariu negativ e ca pur si simplu ori oamenilor le-a placut si au lasat un comm sau au revenit de fiecare data, ceea ce demonstreaza traficul avut, fie a fost prima si ultima data cand au dat click pe acest blog. E foarte simplu!
So, in concluzie, daca nu te ia nimeni in seama, aici esti binevenit oricand, pentru ca vei avea intotdeauna parte de atentie:)
jaheyra Spune:
on noiembrie 1, 2009 at 6:10 pm
A trecut ceva timp de cand nu ai mai scris nimic aici.. ma bucur ca ai revenit
mie mi-a placut mult povestea de mai sus. Nu prea stiu de ce.. Poate pentru ca, intr-un fel sau altul ma regasesc in cuvintele tale.
E unul din putinele blog’uri pe care le citesc cu placere. Aproape tot ce ai scris pe blog e frumos
dar unele articole sunt mai speciale.
“La multi ani..” este superb. nu stiu de ce mi-a placut atat de mult, poate pentru ca uneori ma gandesc la povestea mea. si e ciudat.. uneori seamana atat de mult
Anyway imi place mult cum scrii, sper sa continui.. Vroiam sa mai spun ceva legat de critici, dar dupa ce ai scris mai sus: “Multumesc pt critica, o sa o am in vedere,incercand sa ma perfectionez, nicidecum sa o las balta.” sunt sigur ca nu mai e cazul.
luna Spune:
on noiembrie 3, 2009 at 9:16 am
Multumesc frumos pt aprecieri. Ce pot spune,am lipsit ceva timp si in toata aceasta perioada am acumulat suficiente mustrari pe mail pt disparitia mea:) Dar nu ma plang, e un sentiment frumos sa ti se simta lipsa, sa simti ca ceva..cineva strain iti e aproape sufleteste.
Acum, pt cei (sa fiu finuta si sa nu spun cel) care imi cer insistent sa imi explic textele sau imi jignesc ”cititorii” trebuie sa inteleaga faptul ca nu o sa admit asta nici in ruptul capului.
Textele e imposibil sa le sintetizez, din simplul motiv ca sunt niste sentimente (deci nu pot fi sintetizate) mai mult sau mai putin logice, cu continuitate sau nu, cu mai multe sau mai putine adjective, repetitive sau nu. Sunt niste trairi necenzurate, necosmetizate.
Iar pentru cei care jignesc niste oameni pe care nu ii cunosc nici macar virtual..sa fim seriosi..mi se pare lucrul cel mai..straniu si nepotrivit. Cu unii dintre ei m-am imprietenit si pastrez legatura, ma intalnesc la o cafea, vorbesc de politica, societate, stiinta, literatura, filosofie etc.
Asa ca inainte de a trage concluzii gresite, rog insistent sa se faca o analiza mai profunda a acestor ”cititori”.
In rest, o saptamana minunata va doresc si toate cele bune!
alexandru Spune:
on decembrie 28, 2009 at 3:00 pm
Ti-am citit tot…si e curios cat de cunoscute imi par unele lururi, parca ar fi..ale mele! Curios cum iti gasesc blogul tocmai acum…Oare voi mai gasi ceva?…