Harley vs Triumph

Cineva incerca sa imi arate cum gandesc barbatii care au  relatie serioasa, in care totul e ok, dar se uita/ flirteaza si cu alte tipe, folosind aceasta analogie Harley Davidson-Triumph.

Desi ai un H.D, totusi iti mai fura privirea un alt motor, cu toate ca nu ai face schimb never. Ok, de acord, dar nu stirbesti astfel din frumusetea unui Harley? Ca sa-si intareasca argumentul imi spunea ca H.D are stil, clasa etc- What? Pai..ok, am inteles are eleganta, autenticitate samd,  dar daca are tot ce-i trebuie de ce te mai uiti la alte mtoare? Ai un Harley!!!!! pentru numele lui Dumnezeu, visul tau, al tuturor…deci? Evident incheierea discutiei a fost ceva de genul: “Ah, esti femeie, nu intelegi!” Mmmm..ai am fost de-acord amandoi..sunt femeie si ghici ce, pe deasupra nici nu inteleg

Personal as prefera sa fiu un Triumph! M-as simti al naibii de bine sa stiu ca, desi are langa el perfectiunea intruchipata, marea iubire, tot reusesc sa-i atrag privirea, atentia, gandurile, trupul! Inseamna ca Triumph-ul este intr-adevar deosebit daca reuseste “performanta” asta. Dezavantajul este ca Harley  nu va fi niciodata singur (cu exceptia momentelor cand partenerul acesteia vrea  o “cursa” cu un Triumph), iar cel din urma motor va fi fara partener.

Ok, si daca va ganditi la posibilitatea ca Triumph-ul sa cucereasca motociclistul inrait dupa H.D nu cred ca e cea mai viabila solutie..ba, poate chiar cea mai trista, caci asa va trai situatia de a deveni insasi un Harley, iar noul Triumph este undeva acolo, asteptand..pandind.

Asa ca as vrea sa raman un Triumph for ever, desi recunosc ca am un suflet de H.D.

P.S. : Imi prezint scuzele atat cunoscatorilor/iubitorilor de motoare pentru analogie, cat si celor care nu au nici o tangenta cu aceasta ramura.

Tu folosesti condimente…?

Acest articol a survenit in urma unei conversatii cu un prieten bun; gateam si dupa ce mi-a laudat mancarea m-a intrebat de ce nu folosesc condimente pentru a da o savoare deosebita meniului pe care il pregatesc. A fost ca o palma peste fata..pentru ca avea dreptate..atata dreptate!! Intr-adevar..eu nu foloseam deloc condimente cand gateam, chiar daca aveam secretele mele, inlocuindu-le astfel pe acestea..dar mai grav..daca in bucatarie macar nu pregateam mancarea dupa reguli, retete stricte etc, in viata urmam niste pasi foarte calculati ca sa nu mai vorbesc ca nu-mi trecea prin gand a-mi condimenta viata pentru..(sa-l citam) “a-i da savoare”  acesteia.

Ce pot spune..printr-o simpla intrebare am primit o lectie de viata si intarirea convingerii ca daca vrei intr-adevar sa schimbi/inveti ceva trebuie sa fi atent, caci oricine si orice iti poate oferi ceva valoros, indiferent de conjunctura, daca vrei sa schimbi ceva si mai ales daca vrei sa evoluezi. Ma intreb cator oameni le lipsesc din bucataria vietii si a sufletului acele condimente pretioase care dau o savoare excelenta fiecarei zile..

Dupa discutia respectiva, ce pot spune, stilul meu de a gati s-a schimbat putin..insa, trebuie sa marturisesc ca sunt inca in cautarea unor retete care sa ofere “o aroma” deosebita, imbietoare vietii..

Ce aduce 2010?

Desi 2009 nu a fost un an extraordinar pentru mine, am stiut la sfarsitul acestuia ca anul ce va urma va fi cel al transformarilor si al oportunitatilor! Si fiecare zi imi dovedeste ca am dreptate! Asa ca hai sa profitam  din plin de provocarile intalnite, pentru ca ele ascund oportunitati extraordinare care asteapta sa fie valorificate!

Daca ai fost un pesimist pana acum, care vedea tot ce-i gresit in tara asta si cum lucrurile o iau razna din ce in ce mai rau, incearca anul asta sa gandesti altfel! Promit ca viata ta se va schimba! Asa cum se schimba a mea pe zi ce trece! Stiu..pare ireal cum o atitudine diferita iti poate da sansa de a cunoaste oameni extraordinari si de a-ti realiza obiectivele..ba chiar voi merge mai departe, spunand ca iti poate da sansa de a-ti indeplini visurile cele mai indraznete. Corect, nu este usor! Dar ce este usor in viata asta?

Daca totusi vrei sa ramai la atitudinea negativista, atunci NU ai dreptul sa te mai plangi ca nu reusesti sa faci nimic, ca viata e nedreapta cu tine, care muncesti si esti un om onest, dandu-le altora tot ceea ce tu nici macar nu iti permiti sa visezi.

Te provoc sa incepi aceasta calatorie cu mine, privind dezvoltarea personala si devenind un om pozitiv, motivat si puternic! Te avertizez insa, ca nu este o calatorie fara obstacole si nici nu poti trisa, dar atunci cand iti va fi greu adu-ti aminte asta: People often say that motivation doesn’t last. Well, neither does bathing.. that’s why we recommend it daily.

Promit sa revin cu o continuare pe masura a acestui articol! Pana atunci, cum spunea cineva: O zi vesela!:-)

Mai vie ca niciodata!

Am primit aseara un mail de la cineva care “marturiseste” ca citeste zilnic blogul. Ma intreba ce s-a intamplat cu personajul din primele mele scrieri. Nu se poate sa fie identic cu personajul din ultimele texte,care se zbatea pentru supravietuire.

Pai..ba se poate..dar ghici ce, daca inca se zbate..inseamna ca traieste..inseamna ca lupta..lupta pentru transformare, pentru progres. Si incet-incet..reuseste sa avanseze..da,e adevarat..pierde 5 lupte, castiga 4, pierde apoi una, castiga 3..dar..vreau sa stii ca e inca in picioare si mai mult ca niciodata vrea sa ramana in picioare!

Asa ca acest personaj nu a murit, acest personaj traieste, lupta, isi invata lectiile ca sa creasca si sa cucereasca!

Va urma!:)

Inca o mantie de apa pe fata..vad o imagine in oglindirea ei…creionare rupta din mine-se zbate..incearca sa ma salveze..

 

Prea tarziu!

vanzare-cumparare

De azi ma vand! Si NU, nu vorbesc de trup! Vand ce-ai invidiat tu la mine si cumpar ce-am urat eu la Tine!

Un proces desfasurat pe etape..dar nu prea lungi si deloc sofisticate.Iar ce va ramane, ii voi da celui care sta pe margine sau nu participa prea activ. Dau o particica, sperand la ceva mai bun pentru lumea asta, NU pentru MINE. Dar e prea putin pentru cantitatea de care e nevoie. Asa cum spunea si Bitza: ” Ar trebui mai multi Isusi crucificati/Sa spele muntele de pacate ale altor frati..”

Ma incearca deja un sentiment de tristete si razgandire. Va fi o lupta grea, dar scurta! E prea tarziu!

Un val de apa rece peste fata si transformarea e gata. Sunt pregatita! Dar TU? Esti pregatit pentru ce te asteapta? VIN!

Povestea pisicii negre

Povestea ei e destul de simpla: o pisica neagra, maidaneza, care a incercat pana la un moment dat sa para o aristocrata..sau poate..a ramas asa..incercand sa para..Anyway, toata lumea fugea de ea, nu reusea sa isi gaseasca un stapan, toti se fereau pentru ca era neagra si, spuneau ei, purta ghinion. Surorile ei o detestau pentru ca era diferita si asta, in opinia lor, era ceva rau, de neacceptat. Pana si ea a inceput sa creada cu tarie ca e blestemata.

Si totusi, cutreierand strazile pustii, a gasit intr-o seara un om abatut care, ca si ea, avea nevoie de cineva sa il scoata din intuneric. Asa ca el i-a oferit o casa si ea, la randul ei, un camin. Si a fost bine..o vreme. Isi aduce aminte acum si suspina. Doamne, ce mai torcea fericita la focul din soba, privind ochii fericiti ai stapanului ei. Pe zi ce trecea era mai euforica..atat de vrajita incat credea chiar ca a devenit o aristocrata, ca suratele ei.

Ducandu-se intr-o zi insorita la plimbare a intrat intr-un balci. Erau atatia oameni..atata agitatie..a ramas impietrita..o coplesea tot ce vedea. De frica imbulzelii si a tumultului infernal a intrat in prima incapere iesita in cale. Acolo era o ghicitoare care, vazandu-i frumusetea si puritatea, s-a oferit sa ii citeasca in globul ei de cristal..si a tresarit! Doamne cate lacrimi ii erau destinate micutului suflet, cata suferinta! Plina de compasiune, femeia i-a spus pisicutei ca va mai avea inca un stapan pana isi va gasi fericirea si linistea. Auzind acestea, biata fiinta neagra cu suflet alb s-a cutremurat si a fugit cu ochii in lacrimi acasa, la stapanul ei.

Dar, ca soarta sa ii arate ca nu poate fugi de ea, i-a luat tot ce avea! Pe stapanul ei! Acesta s-a imbolnavit si..si a inceput sa se schimbe, sa tipe la ea, sa o respinga, sa o loveasca, pana cand, in cele din urma, a gonit-o de-acasa.

S-a trezit in mijlocul strazii..era aceeasi strada lunga, pustie, intunecata, friguroasa, amintindu-si ca acolo si-a gasit protectorul..amintindu-si ca, in urma cu ani, suferea si ruga pe cineva..ceva..suprem..divin..sa schimbe totul. Dar acum nu mai ruga! Nu! Acum cerea socoteala! De ce? De ce asa? De ce ea? De ce?

In cele din urma s-a ridicat si a inceput sa cutreiere lumea-n lung si-n lat, sa devina insensibila, pierduta de sine, dar fericita. Fericita pentru ca nu-si mai permitea sa simta. Zgaria, musca pe oricine incerca sa se apropie, isi lovea suratele..

Si mergand zi si noapte prin frig, ploaie si vant, plina de ura si resentimente, a dat peste un om si..a impietrit.

Stia! Stia ca va fi noul ei stapan! Parca il cunostea de-o vesnicie! Stia! Stia si ce se va intampla mai apoi! Era doar un om ce facea parte din destinul ei..din calatoria sufletului ei din ce in ce mai fractionat..din drumul ei spre fericire! Stia ca nu era el ultima alinare, nu erau ochii lui ultimii pe care avea sa-i iubeasca. Dar s-a dus cu el atunci cand  a chemat-o! Poate ghicitoarea nu a avut dreptate..Poate va fi bine de data asta! Si a gasit ..fericire…amara..

Suspina! Sta la geam, lingandu-si parca ranile si suspinand odata cu ploaia sub privirea protectoare a lunii! Se apropie..e aproape..Iar vantul ii completeaza gandul, suierand violent si demonic:” … Sfarsitul!”

Teorii..

       Ai observat ce se intampla cand te certi cu persoana iubita?

       Brusc, va transformati in doi adversari de temut, care-si reproseaza orice si ranesc prin orice mijloace.

      Ai observat cat de usor ii poti spune in acele momente: “Vreau sa ne despartim!” sau cat de apasat si inversunat arunci un: “Te urasc!” ? E incredibila metamorfozarea dintr-o fiinta umana, sensibilizata de dragoste..intr-o fiara dezlantuita.

      Si apoi…ce se intampla dupa ce razboiul se incheie? Lasi in urma victime, sange, infrangeri si..doar infrangeri…Pentru ca nu exista victorie…nu exista invingator!  Plangi, regreti si iti doresti sa poti da timpul inapoi, sa nu fi spus acele lucruri ingrozitoare! Plangi! Plangi! Plangi!

      Din pacate, nu poti spala cu lacrimile tale noroiul aruncat in celalalt, nu poti ineca durerea pricinuita…nu poti amorti nici macar o particica din propria-ti durere…si abia atunci realizezi ce ai avut! Ce lucru minunat ti s-a intamplat! Ce bine era! Abia atunci iti amintesti de cumulul de momente in care blestemai ce greu iti e…ce rau iti merge…si…parca..nu realizezi de ce mama dracului gandeai asa! Daca aia era durere..asta ce e?

      Privesc in jur…la ferestrele luminate…oameni singuri…tristi…pustii…abatuti….ca niste animale captive in propriile custi…resemnati…invinsi de proprii-i monstri…

       Si…la o adica…ce e dragostea? Curajul de a face lucruri nebunesti? Nevoia de a te sacrifica? Dorinta de lupta cu ochii acoperiti de un voal al iluziei…al idealismului iubirii…prin care vezi totul incetosat…distorsionat? Metamorfozare?

      Pana acum am regretat ca aduc in discutie lucruri marunte pe marginea carora aveam discutii interminabile si certuri aprinse…iar si iar..si iar…Apoi…aflandu-ma in bratele lui…am deschis ochii…Aceste tampenii de apropie….aceste nimicuri ne leaga…ne intaresc…ne consolideaza relatia…si rezultatele ne fac mai fericiti…

     Gandeste-te ca nu ii reprosezi nimic celuilalt…cel putin nu lucruri marunte…Apoi…dupa o vreme…mai scurta sau mai indelungata…acestea se intensifica incontrolabil…iau amploare…unde se ajunge? Unde se ajunge cu nemultumirea ta? Nevoile tale…neglijate treptat iti creeaza frustrari…dezamagire…pesimism…neimplinire…bariere…

…inca mai iubesc…

      Inca mai gresesc…

Ce faci? -Bine.

Luc: -Ce faci, arhitecto?-Me: -Bine.

Costin: -Ce faci, mai, pupacioaso?- Me: -Bine.

Ina: – Ce faci, frumoaso? -Me: -Bine.

Clau: – Ce faci, Luna? -Me: -Bine.

Ubitu: – Ce faci, ubita? -Me: -Bine.

      Dar nu, NU fac bine. Am crezut ca nu ma doare..ca a uitat sa ma doara sau ca pur si simplu nu mai simt..nu mai simt cand prietena cea mai buna dispare brusc din viata mea 2 luni..ca la prima noastra cearta, de sarbatori, a spus ce-a spus..ca nu conteaza daca iubitul, prin tot ce face, arata ca e prea bun pt lumea asta si ca ea (lumea) trebuie sa ii stea la picioare…ca sedinta de alaltaieri a fost un dezastru…ca dorm o data la 2-3 zile si mananc la fel…ca vecina de la et 1 barfeste si spioneaza pe toata lumea..ca 24 de ore is prea putine pentru cumulul de sarcini pe care le are…ca…toata,dar TOATA lumea ii cere, ii cere si iar ii cere fara sa stie sa se opreasca.

      Asadar si prin urmare..abia acum am realizat ca nu, nu fac bine si am constatat dupa ce unul dintre voi, cei care cereti si nu dati nimic, azi ati continuat sa nu va dezmintiti..asa ca mi-a curs o lacrima..si inca una..apoi au inceput sa imi invadeze pometii intr-un ritm alert..am plans..am suspinat..am plans in hohote timp de o ora si ceva..si inca plang…

     Sunt mereu langa voi, sunt mereu pentru voi..sunt mereu a voastra..cu sufletul..cu o rugaciune..cu un sfat..cu un umar pe care sa plangeti..facandu-va o favoare…salvandu-va dintr-o situatie, rezolvandu-va problemele…

      Voi unde sunteti  acum cand eu plang? Ce faceti acum cand eu plang? 

      Wow…de cand n-am mai plans..