vanzare-cumparare

{ noiembrie 8, 2009 @ 8:05 pm } · { poveste..fara inceput.. }
{ Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , } · { Scrieti un comentariu }

De azi ma vand! Si NU, nu vorbesc de trup! Vand ce-ai invidiat tu la mine si cumpar ce-am urat eu la Tine!

Un proces desfasurat pe etape..dar nu prea lungi si deloc sofisticate.Iar ce va ramane, ii voi da celui care sta pe margine sau nu participa prea activ. Dau o particica, sperand la ceva mai bun pentru lumea asta, NU pentru MINE. Dar e prea putin pentru cantitatea de care e nevoie. Asa cum spunea si Bitza: ” Ar trebui mai multi Isusi crucificati/Sa spele muntele de pacate ale altor frati..”

Ma incearca deja un sentiment de tristete si razgandire. Va fi o lupta grea, dar scurta! E prea tarziu!

Un val de apa rece peste fata si transformarea e gata. Sunt pregatita! Dar TU? Esti pregatit pentru ce te asteapta? VIN!

Povestea pisicii negre

{ octombrie 30, 2009 @ 7:11 am } · { Uncategorized }
{ Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , } · { Comentarii (4) }

Povestea ei e destul de simpla: o pisica neagra, maidaneza, care a incercat pana la un moment dat sa para o aristocrata..sau poate..a ramas asa..incercand sa para..Anyway, toata lumea fugea de ea, nu reusea sa isi gaseasca un stapan, toti se fereau pentru ca era neagra si, spuneau ei, purta ghinion. Surorile ei o detestau pentru ca era diferita si asta, in opinia lor, era ceva rau, de neacceptat. Pana si ea a inceput sa creada cu tarie ca e blestemata.

Si totusi, cutreierand strazile pustii, a gasit intr-o seara un om abatut care, ca si ea, avea nevoie de cineva sa il scoata din intuneric. Asa ca el i-a oferit o casa si ea, la randul ei, un camin. Si a fost bine..o vreme. Isi aduce aminte acum si suspina. Doamne, ce mai torcea fericita la focul din soba, privind ochii fericiti ai stapanului ei. Pe zi ce trecea era mai euforica..atat de vrajita incat credea chiar ca a devenit o aristocrata, ca suratele ei.

Ducandu-se intr-o zi insorita la plimbare a intrat intr-un balci. Erau atatia oameni..atata agitatie..a ramas impietrita..o coplesea tot ce vedea. De frica imbulzelii si a tumultului infernal a intrat in prima incapere iesita in cale. Acolo era o ghicitoare care, vazandu-i frumusetea si puritatea, s-a oferit sa ii citeasca in globul ei de cristal..si a tresarit! Doamne cate lacrimi ii erau destinate micutului suflet, cata suferinta! Plina de compasiune, femeia i-a spus pisicutei ca va mai avea inca un stapan pana isi va gasi fericirea si linistea. Auzind acestea, biata fiinta neagra cu suflet alb s-a cutremurat si a fugit cu ochii in lacrimi acasa, la stapanul ei.

Dar, ca soarta sa ii arate ca nu poate fugi de ea, i-a luat tot ce avea! Pe stapanul ei! Acesta s-a imbolnavit si..si a inceput sa se schimbe, sa tipe la ea, sa o respinga, sa o loveasca, pana cand, in cele din urma, a gonit-o de-acasa.

S-a trezit in mijlocul strazii..era aceeasi strada lunga, pustie, intunecata, friguroasa, amintindu-si ca acolo si-a gasit protectorul..amintindu-si ca, in urma cu ani, suferea si ruga pe cineva..ceva..suprem..divin..sa schimbe totul. Dar acum nu mai ruga! Nu! Acum cerea socoteala! De ce? De ce asa? De ce ea? De ce?

In cele din urma s-a ridicat si a inceput sa cutreiere lumea-n lung si-n lat, sa devina insensibila, pierduta de sine, dar fericita. Fericita pentru ca nu-si mai permitea sa simta. Zgaria, musca pe oricine incerca sa se apropie, isi lovea suratele..

Si mergand zi si noapte prin frig, ploaie si vant, plina de ura si resentimente, a dat peste un om si..a impietrit.

Stia! Stia ca va fi noul ei stapan! Parca il cunostea de-o vesnicie! Stia! Stia si ce se va intampla mai apoi! Era doar un om ce facea parte din destinul ei..din calatoria sufletului ei din ce in ce mai fractionat..din drumul ei spre fericire! Stia ca nu era el ultima alinare, nu erau ochii lui ultimii pe care avea sa-i iubeasca. Dar s-a dus cu el atunci cand  a chemat-o! Poate ghicitoarea nu a avut dreptate..Poate va fi bine de data asta! Si a gasit ..fericire…amara..

Suspina! Sta la geam, lingandu-si parca ranile si suspinand odata cu ploaia sub privirea protectoare a lunii! Se apropie..e aproape..Iar vantul ii completeaza gandul, suierand violent si demonic:” … Sfarsitul!”

Teorii..

{ iunie 1, 2009 @ 12:40 pm } · { me }
{ Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , } · { Comentarii (1) }

       Ai observat ce se intampla cand te certi cu persoana iubita?

       Brusc, va transformati in doi adversari de temut, care-si reproseaza orice si ranesc prin orice mijloace.

      Ai observat cat de usor ii poti spune in acele momente: “Vreau sa ne despartim!” sau cat de apasat si inversunat arunci un: “Te urasc!” ? E incredibila metamorfozarea dintr-o fiinta umana, sensibilizata de dragoste..intr-o fiara dezlantuita.

      Si apoi…ce se intampla dupa ce razboiul se incheie? Lasi in urma victime, sange, infrangeri si..doar infrangeri…Pentru ca nu exista victorie…nu exista invingator!  Plangi, regreti si iti doresti sa poti da timpul inapoi, sa nu fi spus acele lucruri ingrozitoare! Plangi! Plangi! Plangi!

      Din pacate, nu poti spala cu lacrimile tale noroiul aruncat in celalalt, nu poti ineca durerea pricinuita…nu poti amorti nici macar o particica din propria-ti durere…si abia atunci realizezi ce ai avut! Ce lucru minunat ti s-a intamplat! Ce bine era! Abia atunci iti amintesti de cumulul de momente in care blestemai ce greu iti e…ce rau iti merge…si…parca..nu realizezi de ce mama dracului gandeai asa! Daca aia era durere..asta ce e?

      Privesc in jur…la ferestrele luminate…oameni singuri…tristi…pustii…abatuti….ca niste animale captive in propriile custi…resemnati…invinsi de proprii-i monstri…

       Si…la o adica…ce e dragostea? Curajul de a face lucruri nebunesti? Nevoia de a te sacrifica? Dorinta de lupta cu ochii acoperiti de un voal al iluziei…al idealismului iubirii…prin care vezi totul incetosat…distorsionat? Metamorfozare?

      Pana acum am regretat ca aduc in discutie lucruri marunte pe marginea carora aveam discutii interminabile si certuri aprinse…iar si iar..si iar…Apoi…aflandu-ma in bratele lui…am deschis ochii…Aceste tampenii de apropie….aceste nimicuri ne leaga…ne intaresc…ne consolideaza relatia…si rezultatele ne fac mai fericiti…

     Gandeste-te ca nu ii reprosezi nimic celuilalt…cel putin nu lucruri marunte…Apoi…dupa o vreme…mai scurta sau mai indelungata…acestea se intensifica incontrolabil…iau amploare…unde se ajunge? Unde se ajunge cu nemultumirea ta? Nevoile tale…neglijate treptat iti creeaza frustrari…dezamagire…pesimism…neimplinire…bariere…

…inca mai iubesc…

{ mai 31, 2009 @ 12:42 pm } · { me }
{ Tags: , , } · { Scrieti un comentariu }

      Inca mai gresesc…

Ce faci? -Bine.

{ mai 29, 2009 @ 2:34 pm } · { me }
{ Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , } · { Comentarii (1) }

Luc: -Ce faci, arhitecto?-Me: -Bine.

Costin: -Ce faci, mai, pupacioaso?- Me: -Bine.

Ina: – Ce faci, frumoaso? -Me: -Bine.

Clau: – Ce faci, Luna? -Me: -Bine.

Ubitu: – Ce faci, ubita? -Me: -Bine.

      Dar nu, NU fac bine. Am crezut ca nu ma doare..ca a uitat sa ma doara sau ca pur si simplu nu mai simt..nu mai simt cand prietena cea mai buna dispare brusc din viata mea 2 luni..ca la prima noastra cearta, de sarbatori, a spus ce-a spus..ca nu conteaza daca iubitul, prin tot ce face, arata ca e prea bun pt lumea asta si ca ea (lumea) trebuie sa ii stea la picioare…ca sedinta de alaltaieri a fost un dezastru…ca dorm o data la 2-3 zile si mananc la fel…ca vecina de la et 1 barfeste si spioneaza pe toata lumea..ca 24 de ore is prea putine pentru cumulul de sarcini pe care le are…ca…toata,dar TOATA lumea ii cere, ii cere si iar ii cere fara sa stie sa se opreasca.

      Asadar si prin urmare..abia acum am realizat ca nu, nu fac bine si am constatat dupa ce unul dintre voi, cei care cereti si nu dati nimic, azi ati continuat sa nu va dezmintiti..asa ca mi-a curs o lacrima..si inca una..apoi au inceput sa imi invadeze pometii intr-un ritm alert..am plans..am suspinat..am plans in hohote timp de o ora si ceva..si inca plang…

     Sunt mereu langa voi, sunt mereu pentru voi..sunt mereu a voastra..cu sufletul..cu o rugaciune..cu un sfat..cu un umar pe care sa plangeti..facandu-va o favoare…salvandu-va dintr-o situatie, rezolvandu-va problemele…

      Voi unde sunteti  acum cand eu plang? Ce faceti acum cand eu plang? 

      Wow…de cand n-am mai plans..

metamorfozari stupide…

{ mai 14, 2009 @ 10:21 am } · { poveste..fara inceput.. }
{ Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , } · { Comentarii (2) }

      Serile trecute am vorbit cu Clau..si atunci m-a lovit brusc realitatea..Nu mai stim sa fim femei, doamnelor! Ne impartim in doua clase foarte bine definite: mimoze si “barbate”, dupa cum spunea Clau:)  Am uitat ce inseamna sa mai fim feminine, sensibile, da, chiar si neajutorate! Ne-am masculinizat atat de mult..si ma intreb de ce..Poate din cauza presiunii societatii..pentru a demonstra ca si noi suntem capabile sa ocupam anumite posturi..poate din nevoie..pentru ca am ramas singure pe lume de la o varsta frageda..sau cu un copil ce depinde de noi, in mod clar..Dar hai sa pastram acea nota de feminitate! Hai sa nu o dizolvam!

     La o adica, cea care sta pe santier..chiar mai este femeie..? Chiar se mai simte femeie? Sau pur si simplu sufera in tacere si se consuma in interiorul ei? (o astfel de poveste am vazut pe Pro Tv, unde o femeie ofiter suferea in tacere pt masculinizarea pe care a adoptat-o de multi ani incoace, cum si-a pierdut feminitatea, cum o durea asta si parerea celorlalti despre asta). Nu vreau sa intelegeti ca nu le admir sau ca nu constientizez ca multe dintre noi ne-am transformat astfel din nevoie, nicidecum din placere..dar..poate..doar poate..am mers putin cam prea departe..

     Asa ca oricat de dure si de puternice am fi, sa nu uitam totusi ca suntem femei..sa ne permitem sa fim si femei..pentru ca ce e mai frumos decat sa fi femeie?! Haideti sa dam din nou sens termenului..sa il intregim din nou..si macar o parte din lumea asta ipocrita si in special noi vom sti ca a fi femeie inseamna sa fi frumoasa si puternica!

     Si daca stam bine sa ne gandim..barbatii chiar nu vor alti barbati langa ei..vor niste femei de care sa se bucure, care sa le dea ocazia de a le face sa se simte in siguranta, de a avea grija de ele..Asa ca haideti sa le dam sansa de a fi barbati..Pentru ca pana la urma vom obosi sa indeplinim acest dublu rol si vom claca..sau pur si simplu nu ne vom mai bucura de micile placeri pe care ni le ofera viata..Am ajuns intr-o situatie atat de deplorabila, incat confundam 2 termeni total diferiti: pitipoanca si femeie! NU, doamnelor si domnilor, pitipoanca nu este echivalent cu femeie! Ca sa fi femeie (in cateva cuvinte,in opinia mea) inseamna sa fi feminina, cocheta, sic, cu suficient sex-apeal incat sa starnesti, dar fara a fi vulgara…puternica, desteapta si hoata, astfel incat sa stii cand trebuie sa fi slaba.

     Si pentru ca am amintit de barbati mai devreme..ghiciti ce?Asa cum voi va doriti femei, asa ne dorim si noi barbati langa noi, nu niste papa-lapte! Ati uitat sa fiti barbati..mai rau..mi-e teama ca o parte dintre voi nu ati stiut niciodata ce inseamna sa fi barbat! Nu stiti ce inseamna sa cuceriti! Strategia voastra se rezuma la o masina, niste ochelari de soare de fitze..si cam atat, din pacate..Apoi va plangeti ca sunt numai parasute pe lumea asta, pentru ca voi nu ati intalnit nici o femeie..in adevaratul sens al cuvantului. Pai..ce femeie care se respecta ar umbla cu unii care au aceasta conceptie? In plus..voi asociati acest cuvant doar cu un decolteu de vampa si o fusta scurta!

     Unde sunt vremurile, doamnelor, cand barbatul iti deschidea usa, te ajuta sa te imbraci (acum nu stie nici macar sa te dezbrace) sau iti lua paltonul cu o gratie extraordinara, se ridica de pe scaun cand intrai sau ieseai din incapere..cand mergeati pe strada statea el in exterior, pentru a-si proteja ”domnita”..Mmm..ce vremuri..

      Ati observat ca acum dragii nostri barbati nu sunt in stare sa plateasca nota de plata sau sa daruiasca mici-repet fetelor-mici atentii, decat parasutelor? Hmm..de ce oare? De ce unor obiecte incearca sa apara drept barbati, dar in fata unor femei nu-s in stare? Hmm..poate pentru ca in fata unor femei adevaratese simt intimidati..sau..isi dau seama ca nu-s barbati..Ziceam si eu:)

     Unde sunt vremurile cand barbatii se duelau pentru onoarea noastra?Off..Unde sunt vremurile cand se faceau declaratii de dragoste..nu se scriau sms-uri..? Unde sunt vremurile cand stiam ca noi, femeile, sa ne imbracam cu gust..? Si unde sunt barbatii care stiau sa aprecieze asta?

     Ganditi-va putin, oameni buni! Meditati putin…si poate asa vom vedea mai multe femei pe strada si mai multi barbati..si vom scapa de carpe si animale..

     Nu ar fi frumos?

      Vise….

P.S.: La un minut dupa postarea textului am inceput sa primesc palme de la tipi..so..stiu ca am atins un punct sensibil, dar..poate, inainte sa va atacati..ar trebui sa meditati 2 min!:P

mircea baniciu-acum niste ani

ucisa pentru a doua oara..

{ mai 7, 2009 @ 11:19 am } · { poveste..fara inceput.. }
{ Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , } · { Comentarii (2) }

     Se spune ca timpul rezolva totul. Se spune ca a doua oara nu mai doare la fel de rau. Se spune ca nu mai poti iubi la fel ca prima data.

     E atat de fals totul! Timpul nu poate decat sa te faca sa privesti mai mult in spate, sa-ti dea mai mult de gandit si de regretat. Si doare! Da! Doare..la fel de rau..poate mai rau..pentru ca ai jurat sa nu mai iubesti..ai jurat sa nu mai lasi garda jos..ai jurat sa nu mai arati nimanui cat de vulnerabil esti. Si tocmai pentru ca doare atat de rau..pentru ca o rana vindecata artificial e din nou deschisa, sangeranda..iti dai seama ca ai facut suprema greseala omeneasca sa iubesti..din nou..asa cum numai tu stii..pur..fara bariere..cu toata ratiunea..cu toata fiinta..cu fiecare celula din tine..

     Abia cand suferi iar, realizezi ca ai facut aceleasi greseli, greseli pe care ti-ai jurat sa nu le mai repeti nici in cealalta viata..abia cand istoria lacrimilor se repeta realizezi ca orice ai face..oricat ai fugi..oricat te-ai ascunde..pasesti fara sa-ti dai seama, poate..pe acelasi drum blestemat..

      De fiecare cand parasesti acel drum pierzi o parte din tine..Atunci de ce daca esti atras de necunoscut..de destin..de viata..pe aceeasi carare..de ce nu reusesti sa te regasesti..?De ce nu reusesti sa te aduni..sa te intregesti?

      Si daca de fiecare data se rup bucati din tine..cu ce o sa mai ramai la final? Sau..mai bine zis..cum o sa ajungi la final?

     Si cine sunteti voi sa imi vindeti iluzii..sa va jucati cu mine..cu viata mea..cu finalul meu..? Cine v-a dat dreptul sa luati parti din mine..sa ma puneti la pamant..sa ma ucideti? Cine sunteti voi sa ma judecati?

    E trist..e foarte trist sa nu stii sa iubesti..asa cum ar trebui..pur..sa traiesti pentru el..sa te nasti din nou doar pentru ca ti-a zambit..sa te sufoci pentru ca tonul lui e foarte sever..sa mori pentru ca privirea lui te-a ucis cu duritatea ce-o exprima..

     Cel mai trist e sa iti doresti o asemenea iubire..sa implori pentru asemenea iubire..sa cauti o viata intreaga..si apoi sa ii dai cu piciorul..sa o arunci ca pe o carpa..De ce? Pentru ca traiesti cu falsa impresie ca ai dreptul asta!

     Ei bine..surpiza..NU IL AI! ASA CA TREZESTE-TE PANA NU E PREA TARZIU!

La multi ani..

{ mai 6, 2009 @ 10:02 am } · { me }
{ Tags: , , , } · { Scrieti un comentariu }

     6 mai..si nu sunt langa tine..pentru prima data..S-a mai adaugat o zi importanta pe care, pentru prima data, am ratat-o..Mai avem o zi..o singura zi..un singur eveniment de ratat..si..si totul va avea o noua istorie..trecutul va avea o noua istorie..

     5 iulie..ce zi groaznica va fi..nu stiu cum voi putea sa suport atata durere..

     Doamne, cum trece vremea..si cum te schimbi..din ce in ce mai mult..e incredibil..tot ce detestai inainte ai adoptat acum..tot ce pretuiai inainte murdaresti acum..Cum ai reusit sa te schimbi in asa hal?

     Mai trist e ca inca te iubesc..inca ma doare..inca te visez..inca plang..

     Nici nu iti poti imagina cat a durut primul sarut strain..prima mangaiere straina..prima imbratisare in miez de noapte..Si m-am urat pentru asta..si te-am urat pentru asta..Oare..?NU! La tine sigur nu a durut..pentru ca tu nu mai ai suflet! L-ai  vandut in ziua in care ai plecat!

     Te iubesc si te urasc!

pur si simplu..viata..

{ martie 18, 2009 @ 9:08 pm } · { me }
{ Tags: , , , , , , , } · { Comentarii (1) }

    Merg pe strada si zambesc..fac curatatenie prin casa si zambesc..citesc..ma imbrac..mananc..scriu..orice-as face…zambesc:)Si e bine! Mi-e bine! Dupa atata amar de vreme zambesc sincer si natural! Simt ca-s “ubita” si “ubesc” din nou! Poate..cine stie..in viitor chiar voi ajunge sa si iubesc..Cine stie?! Dar cu siguranta traiesc ceva frumos! Ma indragostesc!Si e bine!

   Iar tu, cel/cea care citesti acum..fie ca esti trist(-a), singur(-a), ocupat(-a), deznadajduit(-a) sau doar plictisit(-a)..zambeste si..bucura-te pentru mine!:)

    Dar cel mai important, TU , care suferi acum, aduna-ti puterile si ai incredere..in mine, in tine, in Dumnezeu, in viitor! Pentru ca se poate! Chiar se poate! Chiar poate fi mai bine! Si nu e vorba doar de optimismul meu dupa ce ” a rasarit soarele pe strada mea”, nici de faptul ca nu stiu ce inseamna sa suferi si in nici un caz nu e vorba ca am uitat! Iar acest blog, impreuna cu tine, imi sunteti martori pemtru toate clipele de deznadejde, ura, tristete, blesteme, lacrimi, cosmaruri, suferinta acerba..s.a.m.d…ca stiu prin ce treci, stiu fiecare etapa a suferintei si a transformarii tale!

    Asa ca RIDICA-TE, SCUTURA-TE si MERGI MAI DEPARTE..chiar daca esti prafuit, lovit, sangerand..chiar daca abia te mai tii pe picioare..mergi mai departe! Numai asa vei gasi..in primul rand linistea..echilibrul de care avem cu totii atata nevoie! Restul..va veni de la sine!

putina filosofie condimentata cu un dram de optimism..

{ martie 18, 2009 @ 11:25 am } · { me }
{ Tags: , , , , , , } · { Scrieti un comentariu }

   De ce oare e mai usor sa realizezi sfarsitul decat inceputul?

  De ce oare e mai greu sa uiti sfarsitul, iar inceputul dispare din prima clipa in care a devenit trecut?

    Poate raspunsul e acelasi si daca te intrebi de ce un compliment iti e greu sa il “digeri”, pe cand o ofensa te marcheaza intr-un fel sau altul si iti schimba starea de spirit imediat.

    Pacat!

  Asa ca..va doresc sa traiti un inceput toata viata…iar sfarsitul sa fie doar pt o secunda..

    Eu traiesc un inceput..si..o sa incerc sa ma bucur de el in fiecare clipa..pentru ca e cea mai frumoasa parte dintr-o relatie..ea reprezinta..perfectiunea relatiei..momentul de maxim..

« Articole mai vechi